Evaziunea fiscala, o tentatie tot mai mare pentru afaceristi

Evaziunea fiscala, o tentatie tot mai mare pentru afaceristi

Evaziunea fiscala este un subiect foarte delicat, dar in acelasi timp de foarte mare actualitate. Lipsa unor reglementari legale, in conditiile in care capitalul de stat a suferit modificari esentiale in favoarea capitalului privat, cresterea si diversificarea numarului de agenti economici carora le revin obligatii fiscale, au creat posibilitatea sustragerii de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate statului, pentru majoritatea agentilor economici nou infiintati.

Evaziunea fiscala poate fi ilicita, avand uneori si un caracter fraudulos, si legala sau, mai bine zis, tolerata, sau, intentionata. Se poate face deci o distinctie intre frauda fiscala, care constituie un fapt ilicit chiar de natura penala, si evaziunea fiscala propriu-zisa, care nu implica fapte care sa intruneasca elementele unei infractiuni (sau uneori contraventie, care nu este mai putin daunatoare interesului public).

Cresterea alarmanta a cazurilor de neevidentiere corecta a operatiunilor economice, inregistrarile fictive in contabilitate, infiintarea unor firme avand ca scop efectuarea unei singure operatiuni comerciale de amploare neinregistrata in evidente, si apoi abandonate in totalitate, distrugerea intentionata de docu­mente, diminuarea procentului de adaos comercial practicat, folosirea unor evi­dente duble, intocmirea si prezentarea de date nereale in bilanturi si balante, as­cunderea unor activitati comerciale, nedeclararea sucursalelor, filialelor, punc­telor de lucru, a depozitelor si magaziilor, prezentarea de documente false la operatiuni de import-export, au facut necesara adoptarea unor masuri ferme de stopare a fenomenului de evaziune fiscala.

Masurile pentru combaterea evaziunii fiscale s-au concretizat prin adoptarea Legii nr. 87/1994, intrata in vigoare la 24 noiembrie 1994. Aparitia ei a constituit o necesitate in contextul schimbarii modului si relatiilor de productie, ca urmare a transformarilor social-politice intervenite dupa decembrie 1989. In mod nemij­locit, ea este determinata de atitudinea agentilor economici si a persoanelor fizice care activeaza pe teritoriul Romaniei, fata de indeplinirea obligatiilor de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate statului, ca urmare a activitatilor economice care genereaza venituri supuse impozitarii.

In cazul evaziunii, contribuabilul incearca sa se plaseze intr-o pozitie cat mai favorabila, pentru a beneficia in cat mai mare masura de avantajele oferite de reglementarile fiscale in vigoare. Cu alte cuvinte, evazionistul foloseste de obicei procedee legale sesizand si facand sa joace in folosul sau, chiar posibilitatile lasate deschise de legiuitor, uneori cu anumite intentii. Se stie, de exemplu, ca in vederea promovarii unor activitati economice se prevad exonerari si diferite norme de stimulente fiscale, de care unii ajung in mod abil sa beneficieze cu toate ca nu au temei.

Multitudinea impozitelor si reglemetarilor, complexitatea dispozitivelor fiscale din lumea contemporana constituie, in sine, putinta si indemn la ocolire sau prevalari de elemente faptice care sa duca, in final, la diminuarea obligatiilor de plata. Un asemenea efect, are in multe tari regimul special de care se bucura la impozitare veniturile realizate din plasamente avand caracter de economii personale, mai ales atunci cand sunt reinvestite. Si faptul ca unele tari aplica nerezidentilor cote reduse de impozite sau chiar exonerari asupra participatiilor la capital, a investitiilor si diferitelor operatiuni financiare creaza conditii pentru evaziunea fiscala a cetatenilor din alte tari.

Posibilitati deosebite ofera asa numitele “paradisuri fiscale”, unde isi fixeaza, de preferinta, sediul, numeroasele societati trans-nationale, sau au domiciliul mai ales multe persoane fizice atrase de scutirile de impozite.

Evaziunea fiscala este definita ca o sustragere de la impunere a materiei impozabile. Sustragerea de la indeplinirea obligatiilor bugetare se poate realiza prin interpretarea legilor fiscale in favoarea contribuabilului, caz in care aveam de-a face cu evaziune fiscala legala, care nu constituie infractiune.

Se realizeaza la adapostul legii, si permite sustragerea de  la  impunere  a unei parti din materia impozabila, fara ca aceasta conduita sa fie considerata o incalcare a legii.

Evaziunea fiscala legala se realizeaza atunci cand o anumita parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii sociale, sunt sustrase de la impunere, datorita modului in care legislatia fiscala dispune stabilirea obiectului impozabil. Suntem in prezenta evaziunii fiscale legale, atunci cand, un venit este stabilit in functie de unele criterii exterioare, ori dupa anumite norme medii si, care determina un venit impozabil inferior celui real.

In practica statelor cu economie de piata, faptele care au in vedere interpretarea favorabila a legislatiei fiscale, deci cazurile de evaziune fiscala legala, mai frecvente sunt urmatoarele:

- constituirea de fonduri de amortizare sau de rezerva, intr-un cuantum mai mare decat cel ce se justifica din punct de vedere economic, micsorand astfel venitul impozabil;

- practica unor societati comerciale de a investi o parte din profitul realizat in achizitii de masini si echipamente tehnice pentru care statul acorda reduceri ale impozitului pe venit, masura care este menita sa stimuleze acumularea;

- asocierile de familie precum si societatile oculte dintre sotia si copii intreprinzatorului si acesta. Rezultatul unei asemenea manevre este impunerea separata a acestora, repartizarea veniturilor pe fiecare asociat ducand la micsorarea sarcinilor fiscale. Prin asemenea solutii sunt speculate prevederile legale care reglementeaza cote de impunere mai mici sau chiar stabilesc reduceri sau scutiri de impozit pentru veniturile pana la un anumit plafon;

- venitul total al membrilor familiei poate fi impartit, in mod egal, intre acestia, indiferent de contributia fiecaruia la realizarea lui, pe aceasta cale obtinandu-se o diminuare a cuantumului impozitului pe venit care este datorat statului;

- constituirea unor depozite de pastrare si administrare de catre parinte sau tutore a unor fonduri in favoarea copilului minor. Venitul aferent depozitului desi este supus impunerii, impozitul platit este mai mic in comparatie cu ceea ce s-ar datora pe venitul astfel redivizat;

- folosirea, in anumite limite, a prevederilor legale cu privire la donatiile filantropice, indiferent daca acestea au avut loc sau nu, duce la sustragerea unei parti din veniturile realizate de la impunere;

- un contribuabil are posibilitatea sa opteze fie pentru impozitul pe venitul persoanelor fizice, fie pentru sistemul de impunere aplicabil veniturilor realizate de corporatie. Optand pentru cel de-al doilea regim fiscal, contribuabilul realizeaza o importanta sustragere din venitul impozabil, deoarece sistemul de impunere al corporatiilor cuprinde numeroase facilitati care duc la o substantiala reducere a sarcinilor fiscale;

- luarea in considerare a unor facilitati legale cu privire la excluderea din masa impozabila a cheltuielilor cu munca vie – cheltuieli cu pregatirea profesionala si practica in productie, sumele platite pentru contractele de cercetare ce au ca obiect programe prioritare de interes national;

- scaderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclama si publicitate, indiferent daca au fost facute sau nu;

- interpretarea favorabila a dispozitiilor legale care prevad importante facilitati (scutiri, reduceri) pentru contributiile la sprijinirea activitatilor sociale, culturale, stiintifice si sportive.

Reglementand incasarea la termenele si in cuantumul stabilit a taxelor si impozitelor si stipuland norme speciale impotriva ilegalitatilor din domeniul fiscal, legislatia financiara cuprinde dispozitii referitoare la infractiunile din acest domeniu. Infractiunile din domeniul fiscal poarta denumirea de evaziune fiscala frauduloasa sau frauda fiscala.

Spre deosebire de evaziunea fiscala legala care consta intr-o mentinere prudenta in limitele legale ale evaziunii, evaziunea fiscala frauduloasa se savarseste prin incalcarea flagranta a legii, profitandu-se de modul specific in care se face impunerea. De regula, impunerea se stabileste pe baza declaratiei contribuabilului in cauza, obligat sa comunice organelor de resort toate elementele in functie de care se va fixa obligatia fiscal, conform Legii nr. 87 / 1994.

Evaziune fiscala frauduloasa consta in disimularea obiectului impozabil, in subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor cai de sustragere de la plata impozitului datorat.

Formele si caile prin care se realizeaza frauda fiscala sunt, practic, nelimitate. Mentionam cateva dintre ele, mai des intalnite in activitatea fiscala:

- intocmirea de declaratii false;

- intocmirea de documente de plati fictive;

- alcatuirea de registre contabile nereale;

- nedeclararea materiei impozabile;

- declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;

- executarea de registre de evidenta duble, un exemplar real si altul fictiv;

- diminuarea materiei impozabile rezultate din reducerea cifrei de afaceri prin
inregistrarea in cheltuielile unitatii a unor cheltuieli cu caracter personal ale patronilor ori inregistrarea de cheltuieli neefectuate in realitate;

- vanzarile facute fara factura, precum si emiterea de facturi fara vanzare efectiva, care ascund operatiunilor reale supuse impozitarii;

- falsificarea bilantului, ca mijloc de fraudare a fiscului, care presupune o conventie intre patron si contabilul sef, ei fiind de altfel, tinuti sa raspunda solidar pentru fapta comisa.

Tinand seama de modul de savarsire si de implicatiile economico-financiare, evaziune fiscala frauduloasa se sanctioneaza, in functie de consecinte, cu amenda sau privare de liberate. Fapta, ca atare, poate fi calificata contraventie sau infractiune, in raport de principiile ce stau la baza politicii fiscale a autoritatilor. Practica statelor in aceasta materie este diferita.  Pentru frauda fiscala, comisa cu intentie, amenzile sunt nelimitate, iar in cazurile grave, se aplica pedeapsa cu inchisoare.

Tentativa de frauda fiscala ca si complicitatea sunt sanctionate in acelasi mod ca si frauda, faptele prin care se aduc prejudicii intereselor fiscale ale statului. Micsorarea incasarilor bugetare din impozite, datorata evaziunii fiscale, este in multe state o problema acuta, frecventa si marimea acestor fapte fiind de loc neglijabila.

Evaziune fiscala legala sau frauduloasa, este consecinta actiunii unor situatii nefavorabile ori a unor fapte ilegale, printre care amintim:

- imperfectiunea legii, in sensul ca actele normative prin care se reglementeaza taxele si impozitele nu sunt suficient de clare si cuprinzatoare, ceea ce favorizeaza eludarea fiscului;

- lipsa de uniformitate in activitate organelor financiare cu privire la stabilirea si perceperea taxelor si impozitelor, determinata de inexistenta unor norme metodologice de aplicare a legii;

- conduita unor categorii de contribuabili, care folosesc cele mai diverse mijloace de disimulare a materiei impozabile;

- lipsa de exigenta ori coruptia functionarilor publici din cadrul organelor fiscale.

Este o metoda la care recurg si firme romanesti, dar mai ales cele mixte, care nu se sfiesc sa argumenteze ca nu au obligatii fiscale, fiind scutite prin lege de impozitul pe profit, o anumita perioada de la inceputul activitatii lor. Se pierde insa din vedere ca niciunde in lume activitatile oculte si veniturile nedeclarate nu raman nesanctionate fiscal; dimpotriva, orice scutire de impozit este conditionata tocmai de moralitatea afacerilor efectuate, de respectarea normelor contabile si de corectitudine a declaratiilor fiscale.

In concluzie, avand in vedere marile lacune ale legilor romanesti in materie fiscala, tinand seama si de experienta altor state, este necesar sa se creeze un mecanism de impozitare aplicabil si operatiunilor care actualmente au un caracter inflationist.

Newsletter

Facebook

Parteneri

Unibet All
Personalizat de Jellyfish web design Timisoara