Metode de finantare a unei afaceri – Factoring-ul

Metode de finantare a unei afaceri – Factoring-ulFactoring-ul este contractul incheiat intre o parte, denumita aderent, furnizoare de marfuri sau prestatoare de servicii, si o societate bancara sau o institutie financiara specializata denumita factor, prin care aceasta din urma asigura finantarea, urmarirea creantelor si prezervarea contra riscurilor de credit, iar aderentul cedeaza factorului, cu titlu de vanzare creantele nascute din vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terti.

Contractul de factoring este un tip de contract comercial, folosit indeosebi pe plan international, prin care o persoana (aderentul) cedeaza creantele sale unui tert (factorul) ce se obliga sa preia activitatea de incasare in schimbul unui comision.

Cedarea consta in simpla transmitere a facturilor – factorul devenind proprietarul creantelor. Contractul de factoring implica in afara de aderent (vanzatorul de bunuri sau furnizorul de servicii) si factor (cesionarul creantelor) si pe client (persoana care a cumparat marfa sau a beneficiat de serviciile respective).

Operatiunile de factoring sunt de doua feluri: factoring la scadenta (factorul plateste facturile la data scadentei) si factoring obisnuit (factorul plateste creantele imediat).

Efectele contractului de factoring sunt urmatoarele:

- factorul are obligatia de a plati creantele care i-au fost transferate de aderent, el trebuie sa incaseze facturile cedate si eventual sa suporte riscurile financiare;

- aderentul remite factorului, la termenele prevazute in contract, facturile insotite de un borderou care va cuprinde date referitoare la creantele cedate, cererea de plata a facturilor; el are de asemenea obligatia de a plati un anumit comision factorului.

Functiile contractului de factoring

- este un mijloc de finantare pe termen scurt. Prin intermediul acestui contract, aderentul transmite creantele sale unei alte persoane, realizand o incasare imediata a valorii nominale a facturilor, ceea ce ii permite sa aiba capitalul necesar pentru continuarea afacerilor sale. In aceasta situatie factorul apare fata de aderent ca un finantator.

- este un instrument de gestiune comerciala care s-a impus prin simplificarea evidentelor si contabilitatii deoarece aderentul nu trebuie sa se mai ocupe de incasarea facturilor de la un numar mare de clienti, ci primeste valoarea acestora de la factor, cu consecinta unor economii directe in sensul ca gestiunea unor facturi numeroase se reduce la tinerea unui singur cont si, pe de alta parte, sporeste eficienta economica, aderentul avand posibilitatea de a concerta asupra activitatii sale: productia si comercializarea.

Clasificarea operatiunilor de factoring

In practica se intalnesc mai multe tipuri de factoring, dupa cum urmeaza:

1. Din punct de vedere al momentului achitarii creantelor cumparate de la aderent si a serviciilor suplimentare oferite acestuia exista:

- factoring traditional, clasic (old line factoring) - plata creantelor cesionate de aderent se face de catre factor in momentul acceptarii acestora, in momentul in care factorul intra in posesia lor; astfel, isi asuma finantarea si gestionarea creantelor preluate, precum si asumarea riscului de neplata;

- factoring la scadenta (maturity factoring) – factorul plateste facturile la momentul scadentei acestora, asumandu-si gestionarea facturilor si riscul de neplata a acestora de catre debitorii cedati;

- factoring de agent (agency factoring) – factorul cumpara creantele aderentului, dupa ce le accepta, le plateste anticipat, preia riscul de neplata din partea debitorilor; gestiunea creantelor ramane insa in sarcina aderentului. Acesta va urmari plata facturilor si o va incasa de la debitori, in nume propriu, remitand-o de indata factorului.

2. Din punct de vedere al confidentialitatii operatiunii exista:

- factoring inchis (scontare confidentiala a facturilor) – acest tip de factoring ofera clientului posibilitatea de a pastra confidentialitatea cu privire la faptul ca a apelat la un factor;

- factoring deschis prin intermediul caruia aderentul cedeaza factorului toate creantele, notificand debitorii in acest sens.

3. Din punct de vedere al dreptului de regres pe care banca il poate exercita asupra aderentului, exista:

- factoring cu regres (factoring with recourse) – in caz de neplata, factorul isi va recupera sumele neincasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres, prin debitarea contului curent al aderentului sau prin valorificarea garantiei;

- factoring fara regres (non-recourseactoring) – factorul plateste aderentului contravaloarea acceptata a facturii sau facturilor, o parte imediat dupa emitere si restul in termen de un anumit numar de zile de la data scadentei facturii, chiar daca nu incaseaza (total sau partial) una sau mai multe dintre facturi.

4. Din punct de vedere al participantilor la operatiunea de factoring, putem deosebi:

- factoring intern - in acest caz, nu putem vorbi despre un contract comercial international; acesta se desfasoara pe teritoriul aceleiasi tari, in cadrul acestei operatiuni intervenind un singur factor;

- factoring international - acest tip de factoring presupune existenta unui contract comercial international, in cadrul operatiunii intervenind doi factori (factorul de export si cel de import).

In ultimul rand, trebuie precizat faptul ca, mai exista si factoring de tip back-to-back, acesta constituie o forma specifica acelor companii care isi deruleaza operatiunile de export prin intermediul unor subsidiare al caror capital si resurse administrative sunt reduse, pentru ca, acestea se bazeaza exclusiv pe suportul financiar si administrativ al companiei mama (exportatorului).

Newsletter

Facebook

Parteneri

Unibet All
Personalizat de Jellyfish web design Timisoara